Multumiri…

… tuturor celor care mi-au citit blogul si mai ales putinilor mei cititori fideli.

E adevarat ca in ultima vreme am absentat cu brio de pe blog. Pentru o perioada cel putin nu voi mai posta nimic, nu voi mai crea nimic si nici nu voi lua comenzi pentru fustite sau altceva.

Momentan lucrez in Anglia, vin acasa doar in vacante si atunci cand vin tot timpul e dedicat familiei.

Inca o data, va multumesc pentru tot sprijinul acordat si interesul aratat.

Sa auzim de bine si sa aveti o viata frumoasa.

Noutati

E adevarat ca nu am scris aici de ceva vreme. Motivul e ca am descoperit, la un alt nivel, lana. Ma fascineaza ce poate iesi din ea, evident cu multa munca, destul de multi bani (lana e destul de scumpa), mii de impunsaturi, ace rupte, ore de nesomn… dar rezultatul e grozav si imi place la nebunie senzatia de a crea ceva, de a aduce la viata un animalut, de a transpune in povesti „lanoase”, o creatura ce altfel ar fi trait doar in imaginatia mea.
Am inceput cu un cangur mititel

si tocmai am terminat un animalut de zane, care are propria lui papusica zana

Va multumesc mult pentru vizita si orice comentariu e binevenit.

In joaca

Masina mea de cusut s-a imbolnavit. Refuza cu indaratnicie sa porneasca si scoate doar un harait nemultumit cand incerc sa o pornesc. Nu vrea si pace sa mearga, asa ca va trebui sa o duc la un doctor de masini de cusut sa o faca bine.

Pana atunci, fac ceea ce imi place cel mai mult, tutu-uri vesele, de data aceasta nu pt vreo sedinta foto, ci pentru joaca. Sunt ideale drept cadou pt o zi de nastere si cu siguranta ar fi cel mai apreciat cadou primit de mica printesa.

Va arat deci acum 2 seturi, in culori de cer senin si mare linistita primul, si in culori de cer senin cu cativa norisori pufosi deasupra unui camp de lavanda, cel de al doilea. Fiecare set contine o fustita pt fetite cu varsta intre 2 si 4/5 ani si o fustita micuta pentru papusica ei preferata.

Seturile costa fiecare 68 de lei. La plata in cont, transportul e gratuit, pentru plata in sistem ramburs transportul e 10 lei.

Acum sa va vad: cine vrea sa daruiasca un pachet de veselie si dragalasenie?

Intretinerea unui tutu

Pentru ca am fost intrebata de nenumarate ori cum se intretin fustitele facute de mine si pentru ca presupun ca informatia intereseaza pe mai multa lume decat pe clientele mele, va spun in cativa pasi cam ce aveti de facut pt a va bucura cat mai mult de un tutu.

In primul rand trebuie sa retineti ca un tutu nu se spala la masina. De altfel, orice fustita sau decoratiune sau obiect de imbracaminte care contine tulle nu se spala la masina.

Pentru a spala un tutu umpleti un lighean mai mare sau cadita pt copii cu apa rece sau doar un pic calda. Adaugati cateva picaturi de detergent lichid sau detergent de vase. Nu prea mult, ca altfel veti avea o gramada de muncit apoi la indepartarea spumei. Agitati un pic, cat sa faca spuma, apoi scufundati tutu-ul. Daca e patat, frecati foarte usor, daca nu e si vreti doar sa indepartati praful de pe el, agitati-l usor in apa.

Dupa ce l-ati spalat clatiti-l cu multa apa, apoi, fara sa il stoarceti, asezati-l pe un umeras si lasati-l la scurs.

Daca benzile de tulle s-au incalcit, va puteti trece usor mana printre benzi, pentru a-i reda volumul. Am citit undeva ca tulle-ul nu se calca. E gresit, se poate calca, la setarea pt nailon, dar eu spun, ca cel putin la fustitele mele, unde sunt vreo 300 de benzi, mai mult sau mai putin, e practic munca de chinez batran.

In schimb, puteti trage usor lateral de fiecare banda. Eu fac lucrul acesta doar pt stratul superior, nu am rabdare sa iau toata fustita la mana, dar oricum tutu-ul isi recapata forma.

Daca nu aveti chef sa faceti lucrul acesta, mai aveti cateva optiuni.

In general, tulle-ul isi recapata forma daca e supus la aburi. Prietena mea din state are un aparat cu aburi si le reda forma fustitelor mele, obosite de calatoria peste ocean, cu ajutorul lui. Eu nu am, asa ca recurg la alte metode. Sunt si persoane care lasa fustita atarnata langa dus, cu dusul curgand, astfel incat sa se formeze aburi. Se lasa asa vreo 15 minute, dar mie mi se pare o risipa de apa. Puteti incerca si cu un fier de calcat, setat pe aburi, tinut in apropierea fustitei (aveti grija sa nu o atingeti, ca o puteti arde), sau o puteti pulveriza cu apa si apoi usca cu foenul, pe „fierbinte”. Metoda aceasta din urma e testata de mine si merge.

Am mai vazut pe net si recomandarea ca tutu-ul sa fie pulverizat cu o solutie de apa si balsam pt rufe. Personal mie nu imi place, fustita devine prea moale si se incalceste si mai usor, dar alegerea e a fiecareia.

Pe termen lung, il puteti pastra pe umeras, si daca nu e folosit des, acoperiti-l cu ceva usor ca sa nu acumuleze praf. De asemeni, il puteti pastra si intr-o cutie, cum e cea in care l-ati primit. Asezati-l in ea asa cum era la primire si totul va fi perfect.

Daca mai aveti intrebari, va raspund cu placere. E posibil sa nu fi atins toate punctele dar e fara intentie. Deci daca aveti nelamuriri nu ezitati sa le spuneti, daca aveti sugestii sunt oricand binevenite.

Pentru fetite si papusi

De cateva luni ma chinui sa incropesc raspunsuri la cele doua premii din blogosfera la care m-au nominalizat 2 prietene dragi, Cristina si Anca

Inutil cred sa va spun ca sunt inca in faza de ciorna.

O perioada am zis ca renunt la blogul acesta, pentru a ma ocupa de magazinul online la care inca lucrez. Se pare insa ca e greu sa ma despart de el, asa ca voi continua sa postez si aici.

In ultima vreme am continuat cu vechiul meu hobby, tutu-urile.

Pe langa el insa, s-a mai ivit ceva. O tare scumpa prietena, Daniela Lawson (care are maini fermecate si ale carei minunatii le puteti gasi aici) mi-a propus sa colaboram la lansarea unei linii de bijuterii (bratari in cazul de fata) pentru fetite si papusile lor, cu accent pe papusile Waldorf. Asa ca am facut ceva mai mult de 20 de seturi (din care totusi cateva au ramas descompletate, ca am vandut aici) care si-au luat zborul peste ocean, in state. Bratarile sunt in principal din piele, la care am adaugat snururi cerate sau satinate, margele din lemn si acrilice si charm-uri sau margelute shamballa.

Fiecare set este unicat (de fapt chiar si bratarile componente ale unui set nu sunt identice pana la ultimul detaliu). Eu am fotografiat doar cate o bratara, desi nici asa macar nu am reusit sa le fotografiez pe toate. Pentru ca mi-a placut la nebunie sa le fac si pentru ca astept deja sa trimit urmatoarea transa, va arat si voua cateva dintre ele:

Dupa targ

Prietenii mei apropiati stiu ca timp de 4 zile am fost la targ. Dincolo de faptul ca am reusit sa racesc (primele 2 zile vremea a fost foarte urata), a fost cel mai fain targ la care am participat pana acum. Targul de martisor, organizat de Muzeul de Arta Populara din Constanta, a devenit deja o traditie. Am avut parte de o organizare foarte buna, de publicitate, de tot ceea ce nu am intalnit pana acum la un targ.

Am reusit sa fac si ceva profit, dar mai mult decat partea financiara, am castigat prieteni minunati, talentati (mai talentati ca mine) si inimosi. Colega mea de masa cel putin, Mihaela, mi s-a lipit de suflet iar creatiile ei m-au cucerit total. Sa va spun ca minunatiile create de ea le gasiti pe fb, aici?

Normal ca va spun, pentru  ca mie mi-au placut la nebunie si nu numai mie, ci si  clientilor. Tot printre preferatii  mei de la targ se numara un  cuplu tanar si mai mult decat talentat care a imblanzit sticla, a obligat natura sa isi toarne formele in ea si apoi a adus-o la lumina pentru a bucura cat mai multi oameni. Creatii delicate si pline de viata, caluti de mare, broscute testoase, ciupercute, tarantule, stelute de mare si multe altele au bucurat privirile vizitatorilor pe toata perioada targului. Abia astept sa ii revad si pe ei, cu atat mai mult cu cat gestul lor de la sfarsitul targului mi-a inmuiat inima si a facut-o sa cante: mi-au facut cadou o ciupercuta delicata, invaluita in lumina. Coplesitor moment, cand cineva iti ofera ceva atat de delicat, de muncit si de scump!

Mi-ar lua prea mult sa ii enumar pe toti si probabil v-as plictisi, dar trebuie sa va mai spun de un domn care culege ce ofera natura si le transforma in obiecte de arta. Figurine din scoici, seminte, samburi, ciulini chiar (daca am vazut bine), fructe de mare si de padure, cum le spune dansul, toate au renuntat la menirea lor vremelnica si au acceptat sa reinvie in mainile lui. Si nu face doar atat, ci face si legatorie de carti la nivel de arta. Adica oricat de deteriorata ar fi o carte, stie ce sa ii faca pentru a ii da iar viata. Daca aveti nevoie vreodata de servicii de legatorie, spuneti-mi si va pun in legatura.

Revin la Mihaela, pt ca e legata de ceea ce vreau sa va spun astazi. Ca e talentata v-am zis deja, dar ce nu v-am destainuit de la inceput e ca m-au fascinat creatiile ei de quilling. Flori delicate, din hartie lacuita, au adus la targ  mai multa primavara decat tot ce am avut eu. Initial am admirat doar si am proclamat ca eu nu as avea atata rabdare. Dar sa ai 4 zile  sub ochi florile acelea, te atinge undeva, cumva. Asa ca azi, tandalind prin casa,  am inceput sa ma gandesc mai serios la quilling. Si  trebuie sa spun si ca vreau sa verific daca eu sunt in stare sa fac asa ceva.

Am cautat materiale pe net, am gasit dar nu am comandat inca. Am taiat insa o scobitoare, apoi una si inca una si iar si iar (cred ca am zapacit cel putin 6 scobitori, daca nu mai mult, pt ca mereu imi dispareau, luate de mezina si ascunse ea stie unde), si am reusit sa fac si eu niste rotocoale. Am facut greseala  sa las muncitele mele rotocoale la indemana Ioanei, asa ca pitica si le-a insusit si a creat primul ei tablou. Adica, pe polistirenul pe care il pregatisem ca sa dau forma rotocoalelor, a pensulat niste aracet (cu atata indarjire ca au ramas si fire din pensula acolo)  si apoi a asezat rotocoalele. Le-a deformat un pic pe  unele si le-a intins pe altele, ca sa se potriveasca viziunii ei. Batul ala de inghetata nu stiu de unde il avea, dar a completat creatia. Mi-a placut ca are simt artistic si initiativa, asa ca am laudat-o, dar pe viitor cred ca va  trebui  sa lucrez cand doarme.

Deci, in premiera absoluta, un obiect absolut unicat, primul  „tablou” al piticei mele de 3 ani si 8 luni:

si ca sa inchei in aceeasi nota, va prezint si viziunea ei asupra decorarii unui monitor: un pic de plastilina si cateva elemente de puzzle se potrivesc perfect jocului abia incheiat, nu-i asa?

La targ

In „cartea” experientei mele mai bifez un targ de handmade. Nu a fost deloc cum mi-am dorit, cum mi-am imaginat, cum am sperat. Ca vanzare a fost mult, mult sub asteptari. Se mai intampla si din astea in viata. Norocul meu e ca am un sot minunat, care a fost constant pe aproape (si la telefon e tot aproape, nu?) cu incurajari si o vorba buna si o cafea calda din cand in cand.

Nu stiu daca de vina a fost locul ocupat la targ (in proportie de 95% inclin sa cred ca da), pt ca toti cei in rand cu noi (adica in partea din spate a sirului de mese) nu si-au scos nici macar taxa de participare. Ceilalti insa, favorizatii sortii, au avut parte de o experienta f placuta.

Am cunoscut insa oameni de  calitate, colegi si colege de targ, cu care a fost o bucurie sa schimb impresii, sa depanam amintiri (chiar am constatat ca lumea e incredibil de mica si sotul unei delicate si talentate designer de bijuterii, cu standul langa al nostru – si ea era tot cu prietena ei asociata, o alta doamna talentata si sufletista- a stat in acelasi bloc cu noi).

Am fost la targ cu prietena mea, un om deosebit, cu o inima mare si un temperament pe masura. Am impartit taxa, masa, programul, proiectele. Si pierderile, normal :D, dar si visele si sperantele.

Am constatat ca totusi, in ciuda vanzarii facuta de cei din fata, majoritatea oamenilor prefera chinezismele sclipitoare. Nu ii intereseaza lucrurile unicat. Nu apreciaza munca la ele si nici nu prea le pasa ce cadouri ofera, atata timp cat sunt aurii/argintii. Oferirea cadourilor cred ca pt multi e doar ceva ce trebuie bifat pe o lista, nu un moment de bucurie pt ambele parti.

Exista insa si oameni care stiu ce vor, oameni siguri pe ei, pt care oferirea de cadouri chiar e ceva personal si unic Ei sunt clientii care vin, vad si cumpara direct, fara ezitari. Mai sunt indecisii, care au o idee vaga despre ce vor si trebuie sa pipaie toate lucrurile. Uneori nu cumpara nimic, pt ca nu se decid si spera ca dupa colt sa fie o oferta mai buna. Sunt si cei care vin ca la muzeu si mai si comenteaza ca in alta parte gasesc mai ieftin si ca nici materialele nu sunt de calitate. Pt ei, sigur sunt mai bune chinezismele, lucrurile identice facute la norma, cu miile sau zecile de mii. Am avut insa si cateva doamne care, chiar daca nu au cumparat, au admirat lucrurile facute de noi, ne-au felicitat pt originalitate si calitate. Cum sa nu iti creasca inima in preajma unor asemenea oameni?

Mai urmeaza un targ, desi initial am zis ca mi-a ajuns experienta. De data aceasta insa ies direct in strada, deci in frig, dar taxa e modica si experienta una importanta.

 

O perna de poveste

N-am scris de-un an.

E cazul deci, desi cu intarziere, sa va urez un an asa cum vi-l doriti, cu sanatate,  intelegere si bucurii, cu iubire si prieteni dragi si cu bani multi in buzunare ca sa nu duceti grija zilei de maine.

Pe 27 decembrie am primit o perna minunata, minunata. E incredibila si inca, dupa mai bine de o saptamana nu s-a stabilit clar proprietarul. Desi am participat la concurs sperand ca o voi castiga pentru sotul meu, castigarea ei si sosirea ei acasa (va dati seama ce soc am avut si apoi ce bucurie imensa cand s-a anuntat castigatorul) a dus la abandonul sotului de a spera sa puna mana pe ea si la lupte acerbe interne intre mine si fie-mea mai mica.

E moale si e si tare (adica are o parte mai moale unde puteti sprijini capul si o parte mai tare pe care va puteti sprijini picioarele sau spatele sau puteti indoi perna ca sa va bucurati simultan de amandoua beneficiile), e perfecta pentru relaxare si somn (pentru mine) si pentru sprijinit sau culcusit in ea urmarind desene animate, pt carat prin casa si facut trante cu ea (pt. fie-mea).

Daca inca nu aveti o perna preferata sau va doriti un somn odihnitor sau aveti nevoie pentru cel mic de o perna fantastica atunci trebuie neaparat sa comandati o perna de la Iuliana, mintea creativa si mana de lucru (si inca ce lucru minunat) de la pernegravide.ro.  Pe Iuliana o puteti gasi si pe Facebook aici. Si daca ceea ce vedeti (sau comandati) va place, nu ezitati sa dati un like paginii ei.

Am asteptat sa treaca o saptamana intre primirea ei si postarea aceasta pentru ca am vrut sa testez perna inainte sa scriu despre ea. Intuiam eu cam ce beneficii are dar trebuia testata. Nu, nu va ganditi ca mi s-a impus sau conditionat primirea pernei in vreun fel  de scrierea unui articol. Pur si simplu insa am dat peste un produs fantastic ce aduce in mod clar o imbunatatire vietii si trebuia sa scriu despre ea.

Eu m-am indragostit iremedial de perna mea si desi in principal pernele Iulianei sunt adresate gravidelor si copilasilor, dupa mai bine de o saptamana grea de testare dubla (din partea mea si a Ioanei) pot sa afirm cu mana pe inima ca o asemenea perna trebuie sa aveti neaparat in casa. E perfecta pentru oricine din familie (pt sot – mai ales nu trebuie sa neglijati deloc aceasta optiune- datorita formei ei si confortului pe care il ofera in timpul somnului, scapati de sforait), pt dvs (v-am spus deja ce bine se doarme pe ea si ce sprijin minunat e in timpul lucrului, cand o indoi si o fixez la spate) si mai ales pentru copii (buna la de toate, inclusiv ca partener de joaca). Nu am poze inca dar imediat ce reusesc sa prind mezina in actiune revin.

V-am convins? Atunci vizitati pagina Iulianei si site-ul ei, sunt doar la un click distanta si voi doar la un click de oportunitatea de a avea o perna perfecta.

Un an fericit, bun pe toate planurile, va doresc

 

Craciun Fericit, de la Kabea

Recidivez. Doar ce va povesteam in postarea precedenta de concursuri si participarea mea in ultimele momente. Acum am comis-o iar. Am ajuns sa ma culc la 3 dimineata, sa fiu treaza la 7 si tot sa nu imi ajunga timpul. Lasa ca ma odihnesc de sarbatori

Beatrice, de la Kabea, a avut o idee minunata: sa ne adunam la o sezatoare virtuala si sa lucram decoratiuni de craciun. Pe mine m-a luat gura pe dinainte si am apucat sa fac o promisiune pe care apoi mi-a fost imposibil sa o respect. Mii de scuze, Bea.

Am reusit sa fac, pe ultima suta de metri, un bradut simplu, din fetru umplut cu lana. Sper sa ii mai fac cativa frati pana de Craciun, sa nu stea singurel atarnat, dar nu mai imi fac planuri, ca nu stiu ce iese.

Asta e micul si prapaditul meu bradut, ma gandesc totusi ca i-ar trebui si niste nasturo-globulete.

Si cum la sezatoare se spun povesti, iata o poveste veche si prafuita din tineretea mea.

Ne pregateam de Craciun si cel mai minunat lucru, ne pregateam de prima serbare de craciun a fiului meu la gradinita. Initial ar fi trebuit sa vina si sotul meu, dar cu vreo 2 zile inainte a trebuit sa plece in delegatie si odata cu el si gandul meu ca il voi avea fotografiat pe fiul nostru.

Pe vremea aceea noi aveam un aparat de fotografiat  rusesc, mare si  greoi, cu un obiectiv urias. Nu stiam sa umblu la el iar al meu nu a apucat sa imi faca instructajul. In disperare de cauza am apelat la tata, care a apelat la un prieten fotograf si care a binevoit sa ma primeasca in ucenicie timp de 2 ore. Mi-a explicat cum sa fixez distanta, cum sa calibrez blitzul, cum sa intind firele, cum sa prind cele mai bune unghiuri. Am iesit de la el plina de avant si tare increzatoare in talentul meu latent. Aveam un film de 36 pozitii de la Azomures si trebuia sa le dramuiesc bine.

A venit si ziua mult asteptata, si dupa ce mi-am costumat piticul si m-am asigurat ca sta alaturi de copii, pe scaunel, am inceput sa imi intind firele (am cerut permisiunea sa bag blitzul in priza) si apoi am asteptat inceperea serbarii.

Si dupa incepere, da-i si fotografiaza, si schimba pozitia, potriveste distanta, fa reglarile fine… ce mai, eram tare plina de mine si mandra de pustiul meu pe care il fotografiam si in timp ce recita si alaturi de colegi si langa mos…

La un moment dat, o mamica se apropie de mine si foarte suparata, imi spune :”Domnisoara, de ce fotografiati doar cativa copii? Fotografiati-i pe toti, daca tot ati venit!”

Pasamite, fetita ei statea in unghi opus fata de pustiul meu si de aceea nu o prinsesem in niciuna din poze.

M-am intors spre ea si am intrebat-o care e fetita ei, sa o fotografiez si pe ea  si apoi i-am explicat ca e normal sa imi fotografiez fiul, ca doar de aceea venisem cu aparatul. S-a uitat lung la mine, probabil sa se asigure ca nu rad de ea, apoi si-a cerut scuze zambind „Ma scuzati, dar cand v-am vazut cu atatea fire si cum reglati aparatul, am crezut ca sunteti fotograf profesionist”…

Cand imi aduc aminte de intamplarea aceea ma tot gandesc ca poate mi-am gresit cariera.

Concurs „Clubul Magic”

Nu stiu de ce cand e vorba de concursuri particip abia in ultimele zile sau chiar ultimele ore.

Clubul magic a lansat acum vreo 2 saptamani o provocare pentru toti cei cu inima de copil sa realizeze o decoratiune pentru varful bradului. Intre o steluta si un ingeras eu am preferat ingerasul. Bietul cap e facut de cateva zile si a asteptat rabdator si restul corpului. Nu mi-a iesit chiar cum arata in imaginatia mea, aripioarele nu i se vad si nici poza (singura care a iesit relativ clara) nu ma ajuta prea mult.

Va prezint insa ingerasul meu, care insa mai are probabil nevoie si de o aura inainte de a se cocota in varf de brad

Pentru realizarea lui nu aveti nevoie de multe materiale:

– putina umplutura pt perne sau vata, pt cap

– o bucatica de tricot alb sau alt material alb pe care il strangeti la spate (din el veti forma capul)

-cateva fire de tricotat, nu prea conteaza ce, in culori deschise, pe care le veti coase de cap, pt par

-o bucatica de material alb, taiat in forma de cerc, pt imbracamintea ingerasului

– partea de sus a unei sticle de apa de 1 l, care formeaza corpul ingerasului si e acoperita de materialul alb

-o bucatica de dantela alba pe care o asezati cum si unde vreti pe „imbracamintea” ingerasului

-ata  rosie, pt gura,

-ata albastra, pt ochi (puteti folosi si carioci sau pix si doar sa desenati ochii si gura

-putina sarma pe care o indoiti in forma de aripioare si deasupra careia intindeti un pic de dres alb. Prindeti apoi aripioarele la spate.

Daca insa faceti ca mine, cu parul prea bogat, aripioarele nu se vor mai vedea cum trebuie.

Acesta este deci ingerasul care va participa la concursul Cizmulita mosului , organizat de Clubul magic

Fundite pt fetite

De cateva zile ma joc de-a funditele. Experimentez tehnici, culori si texturi diferite. Panglica satinata, materiale textile, fetru, materiale pt flori gata cumparate, dantele, tulle, organza, margele si margelute. Iata deci cateva din agrafele ce compun colectia de toamna iarna de accesorii pentru par

Joc si joaca

E minunat sa muncesti jucandu-te. Sau sa te joci muncind. E minunat sa redescoperi in fiecare zi copilul din tine, sa il lasi sa viseze, sa isi imagineze, sa creeze.

Acum sunt la capitolul „jucarii” asa ca am facut o iepuroaica, menita sa devina prietena cea mai buna a unei fetite. O iepuroaica ce asteapta sa fie iubita si stransa in brate si sa doarma seara langa prietena ei.

E moale si calda si facuta aproape in intregime doar din materiale naturale: stofa de lana pt corp si umplutura din lana 100%.  Lana e un material antifungic, ce impiedica in mod natural formarea acarienilor din praf si mucegai si in plus absoarbe mirosurile familiale, aducand confort si stare de siguranta micutului dvs.

Am spus ca e facuta „aproape in intregime” deoarece ochii sunt din nasturi, bine cusuti la locul lor, iar membrele sunt prinse la incheieturi tot cu nasturi, asigurand astfel schimbarea cu usurinta a posturii si incurajand creativitatea in joc. Inca isi asteapta hainele in formatie completa (are un tutu dar mai are nevoie si de o bluza), insa in rest e pregatita de joaca.

Vreti sa o cunoasteti?

Micuta vrajitoare

Va intrebati poate unde am disparut atata vreme de nu am mai postat nimic. Lucrez in continuare, in mare parte mintea imi e ocupata cu tot ce tine de papusi.

Pur si simplu insa pana acum nu am mai considerat ca e ceva deosebit ce vreau sa va arat.

Iata insa ca de curand am facut o fustita care mi-a placut la nebunie, pentru ca a iesit iar din tipare. Initial culorile de baza au fost albastru si negru, dar cum trebuia sa fie pt tinuta unei micute vrajitoare de Haloween si orice vrajitoare care se respecta poarta neaparat si un pic de mov, m-am conformat. Fustita are deci un strat de baza albastru iar deasupra alterneaza benzile negre cu cele mov.

In plus, cerinta a fost sa nu fie atat de „fluffy” ca celelalte, asa ca am incercat sa impac si cerinta aceasta si viziunea mea asupra unui tutu.

Aceasta e fustita, abia astept sa o vad si purtata.

 

 

Magazinul Totul pentru copii

Nu v-am povestit, dar in urma cu vreo 3 saptamani am participat la un concurs pe blogul Cristinei.

Intre noi fie vorba, blogul ei e unul dintre blogurile pe care le urmaresc. Are articole impresionante, o multime de informatii, concursuri… cam tot ce vreti puteti gasi acolo, asa ca va invit cu mare caldura sa ii faceti o vizita(doua, mai multe…), cu siguranta nu veti regreta.

Initial, am vazut concursul, am placut, am iesit, gandind ceva de genul: oricum nu am castigat ceva vreodata, ce sens are sa particip acum? Dar, in cele din urma, am hotarat ca in afara de a-mi confirma iar, in cel mai rau caz, ca nu am noroc, nu am ce pierde.

Cadoul, premiul, minunatia oferita a fost pus/a la bataie de magazinul „Totul pentru copii” caruia nu am suficiente cuvinte sa ii multumesc pentru bucuria adusa mezinei mele. Daca i-ati fi vazut fetisoara si manutele intinse spre minunatul cadou! Si eu nu m-am gandit sa ii fac ei poze cu minunatia primita! Am fotografiat doar gentuta, in timp ce mezina se invartea pe langa mine in exclamatii de incantare si uimire. Nu e insa timpul pierdut, ii voi face si poze „la lucru”.

Deja insa a colorat, a pictat (primele ei picturo-mazgaleli,dar ce pretioase sunt!), a desenat, m-a pus si pe mine sa desenez si ea sa coloreze.

Daca va doriti ceva inedit, fantastic si necesar copilasului vostru de gradinita, atunci nu pierdeti ocazia! Aveti in gentuta 4 caiete pentru diverse activitati pe care sa le faceti cu micutul dvs, un bloc de desen, foi glace de o calitate pe care nu am intalnit-o in comert inca, si o trusa de desen plina cu de toate: acuarele, carioci, creioane cerate etc.

Gentuta nu numai ca ii va oferi copilasului dumneavoastra clipe de desfatare maxima, dar va fi si un liant intre dumneavoastra si micut, pentru ca veti lucra cu el, va veti bucura impreuna de realizari, veti parcurge impreuna pasii de dobandire a cunostintelor. E un cadou minunat pentru orice copil, mai ales ca se apropie sarbatorile, si chiar daca micutul dvs e mai mare tot veti avea ce sa gasiti in magazinul „Totul pentru copii”, pt a spori magia Craciunului.

Daca va ganditi ca acesta e un articol impus de cei care au acordat premiul sau de Cristina… ei bine, nu e. Nici organizatoarea concursului si nici sponsorul nu mi-au pus vreo conditie. Doar mi-au trimis gentuta minunata.

Va arat in cateva imagini continutul gentutei. Imi pare insa nespus de rau ca nu am imortalizat ceea ce era mai important: bucuria mezinei cand a vazut cadoul. Si cand sora ei mai mare s-a apropiat sa vada gentuta, s-a asezat intre ele si a decretat foarte serioasa :”e a mea!”

Concurs aniversar si 2 ani de blogging Kabea

De vreo saptamana, de cand am citit despre concurs si despre minunata aniversare sarbatorita de Beatrice imi tot promit ca scriu un articol despre lucrul acesta.

Am tot asteptat sa imi vina inspiratia ca sa pot scrie frumos, frumos, asa cum merita. Uite insa ca mai sunt doar cateva ore din ziua asta si inspiratia mea e puternic sabotata de raceala pe care am luat-o de la mezina.

Asa ca ma descurc cum pot. In primul rand insa vreau sa ii doresc Beatricei sa continue ani multi de acum inainte sa ofere produse minunate care sa ii ajute pe altii, sa ii rasfete, sa le rasfete corpul si simturile. Ii doresc ani multi de blogging si clienti multi si parca un magazin si un laborator cu cativa angajati care sa ii lase ei timp sa creeze minunatiile cu care ne rasfata.

Nu v-am spus inca ce nebunie sunt cremele si sapunurile. Da, sunt indragostita mai ales de sapunuri, de senzatia de curatenie si catifelare si moliciune pe care o lasa. Fara exagerare, sunt cele mai bune sapunuri incercate vreodata de mine. Abia astept sa mai testez si altele..

De fapt, in momentul in care comandati ceva de la Bea, inca de la desfacerea pachetelului totul devine un regal al simturilor. Chiar inainte sa desfaceti prima cutiuta sunteti fermecati de modul in care ambaleaza produsele, de grija cu care e aranjat fiecare dintre ele.

Cu mana pe inima pot spune ca e cel mai frumos pachet care va va veni vreodata prin posta. Totul e gingasie si rafinament si e menit sa te faca sa te simti bine, sa te simti deosebit. Pachetul in sine e un dar deosebit, neintalnit inca de mine, desi am comandat zeci de produse pe internet.

Iti multumesc aici, Bea, pt toata bunatatea si gingasia adunate in fiecare pachetel.

In momentul de fata, cu toata raceala asta si tot corpul durandu-ma, nu ma pot gandi decat la o baie parfumata, asa ca ce mi-as alege acum din magazinul lui Bea ar fi o sare de baie. 

Cu ingredientele favorite pt crema magica… Aici recunosc ca sunt total pe dinafara. Nu stiu proprietatile plantelor sau mineralelor (rusinica mie), decat pt musetel, menta, coada soricelului si frunze de nuc si smochin, ceapa si usturoi :). Cu siguranta nu ar iesi o crema grozava din astea. Dar Bea stie cum sa le aleaga, cum sa le imbine, cum sa scoata din ele magia si sa o toarne in borcanele.

Ca sa nu sar insa de tot peste punctul acesta, mi-ar placea o crema (anticearcane musai) care sa miroasa a vara si a zmeura.

Si pentru ca articolul acesta se vrea leapsa o dau si eu mai departe, chiar daca in ceasul al zecelea, dragelor mele Anca, Andreea si Gabi.

 

Se impune un update, datorita interesului crescut pt concurs. Veste buna deci pentru participanti: continua! Pana pe 21 aveti timp sa va inscrieti. Preiau aici direct postarea de pe blogul ei:

„UPDATE: Deoarece abia acum a inceput sa se puna in miscare mecanismul concursului, vom face in felul urmator: CONTINUAM in acelasi mod pentru un premiul 2 ,prelungim pana pe data de 21 oct. astfel:
-cele care s-au inscris pana ieri 10.10.2012 vor intra in cursa pentru premiul 1 si 2.
-cele care se inscriu de astazi incepand se inscriu in cursa doar pentru premiul 2 care va consta intr-o crema cu ulei argan si extract de musetel + un balsam de par 5o ml. identic cu cel de la premiul 1+un sapunel mititel cu muuult unt shea,formula noua pentru copii.”

Asa ca bafta multa, dragelor.

Tutoriale

De ceva vreme ma chinuie talentul rau si mi-a intrat in cap sa imi fac o geanta. Grea si ambitioasa provocare, cel putin pentru mine. Nu vreau sa o cumpar, ca ar fi prea usor si nici nu imi mai plac produsele de serie.

M-am documentat serios inainte, am cautat tutoriale si am dat peste un site plin de minunatii. Daca aveti notiuni elementare de croitorie sau doriti sa faceti altceva cu propriile voastre manute, popositi un pic aici si delectati-va cu cateva tipare de genti. Puteti rasfoi tot site-ul ca mai sunt si alte idei numai bune de pus in practica.

Caut „mamica”

Aseara am terminat in sfarsit papusa la care lucrez pe apucate de o saptamana. Greu cu timpul de lucru extra in perioada aceasta, am prea mult de lucrat si invatat in acelasi timp. Probabil ma mai linistesc abia pe saptamana viitoare, dupa ce dau examenul la cursul pe care il fac acum.

Papusa este cusuta integral de mana din bumbac elastic. Parul este bumbac in degrade, rosu caramiziu spre maro. Deocamdata isi asteapta cumintica hainele, lucrez la ele dar inca nu sunt gata.

Am botezat-o dupa numele unei micute minunate, despre care am scris deja, pentru ca sunt topita dupa ea si o admir nespus pe mamica ei si pentru ca as vrea ca si „mamica” la care va ajunge papusa sa o iubeasca, alinte, rasfete la fel de mult cum e tiza ei umana.

Zambete si multumiri

Exista in viata lucruri mai importante decat banii sau decat orele muncite noaptea. Zambetul unui copil face parte dintre ele. Multumirile care insotesc mereu zambetul sunt doar un bonus.

Atunci cand stii ca munca ta aduce bucurie si zambete, e usor sa ignori lucrurile fundamentale dupa care societatea zilelor noastre e condusa.

Spun lucrul acesta dupa ce am strans o gramada de zambete si de multumiri; multumirile scrise, zambetele impartasite in scris sau imortalizate in fotografii ce au ajuns la mine, tot ca multumire. Pentru toate acestea le multumesc si eu din suflet destinatarelor lucrurilor facute de mine, pentru ca au confirmat ca ceea ce fac e bine si pentru ca mi-au dat puterea de a continua sa aduc zambete si bucurie.

Postarea de azi insa e speciala, pentru ca zambetul primit e special, pentru ca mamica posesoarei acelui zambet este extraordinara si pentru ca mi-a multumit de atatea ori incat am ramas fara cuvinte, ca sa nu spun ca deja dadeam in sindromul bomboanei amare (stiti voi, cand ti se pare ca laudele sau multumirile pe care le primesti depasesc ceea ce ti se pare tie ca meriti).

Copila din imagini e un inger, dulce, cuminte si iubit, mai fericit decat multi copii sanatosi. Are o boala foarte rara si de aceea viata ei e un miracol. Si faptul ca i-am smuls un zambet e pentru mine tot un miracol.

Tineti minte give-away-ul, nu?

Ei bine, Raluca a fost una dintre castigatoare. Ea e mamica mandretei de fetita. Si-ar fi putut alege bijuterii dar din tot magazinul meu i-a placut bulgarasul de tulle. Pentru Cati. Si atunci a venit ideea sa fac ceva special pentru Cati, nu unul ci mai multi bulgarasi, colorati si veseli. Si dupa ce am inceput sa il fac pe primul nu m-am putut opri, caci mi se parea ca nu sunt suficiente culori. Un zambet macar pentru fiecare culoare… Am avut emotii pana i-a primit (intre noi fie vorba, mereu am emotii pana cand produsele mele ajung la destinatare), pentru ca nu stiam daca or sa ii placa, daca am reusit sa fac ceea ce si-a dorit…

Am reusit. Dovada e in zambetul micutei printese si in multumirile mamicii ei. Rasplata mea depaseste cu mult munca depusa. Si in plus, a facut un gest minunat si delicat, a scris pe blogul ei un articol despre bulgarii colorati, despre bucuria lui Cati si despre munca mea. Cum as putea oare sa ii multumesc pentru gestul ei?

Va las deci si pe voi sa va bucurati de zambete si culoare. Si daca aceasta postare va va smulge si voua un zambet, cu atat mai bine

P.S. Raluca, multumesc din suflet pentru fotografii. Mi-ai inseninat ziua si indulcit sufletul.

Noutati

Iar nu am scris de cateva zile, pe de o parte pentru ca timpul imi e foarte limitat, pe de alta parte pentru ca am inceput o noua papusa. Abia astept sa imi vina firele de lana comandate pentru par, caci urmatoarea papusa va avea si ea suvite.

In plus, in paralel fac ceva pentru o mamica deosebita, cu doi copii minunati. E o surpriza, deci inca nu va pot prezenta ceea ce fac si nici nu cred ca voi face poze inainte. Mi-a promis poze, asa ca voi astepta pana cand le voi primi.

M-am mai jucat insa cu cateva bijuterii si pe care le gasiti si pe magazinasul meu de pe crafty. Mai am cateva dar nu am mai reusit sa le fac poze, sper ca zilele acestea, dupa ce termin noul curs inceput sa am mai mult timp.

O duminica minunata sa aveti.

Pana ne vom revedea, doar cateva din noile lucrari

Pentru toate gasiti mai multe detalii aici

 

Mica Deea

Aseara prima mea papusa facuta la comanda si-a intalnit noua „mamica”. Si cum pe micuta care va avea de acum incolo grija de ea o cheama Andreea, numele papusii a devenit, in mod firesc, Deea.

De data aceasta, parul este in suvite, cu o idee de breton si o atitudine rebela. Deei ii place rozul, asa ca va trebui sa ii fac si o rochita roz si pantofiori sau botosei roz.

Deocamdata insa e multumita cu echipamentul antisoc pe care il are, pentru ca e stransa tare in brate, aruncata in sus, indesata in carucior si plimbata… Viata grea, ce mai!

In plus, aseara a fost folosita pe post de perna, micuta Andreea nu a vrut sa se desparta de ea nici in somn. Va puteti imagina cum ar fi fost sa doarma cu o papusa de plastic?

Daca va doriti si pentru fetita dumneavoastra o asemenea papusa, care garanteaza o joaca indelungata si fara loviri, sau daca doar aveti sugestii si comentarii de facut, va astept cu drag sa imi scrieti aici sau pe mail.

Va multumesc ca mi-ati permis sa va fac cunostinta cu Deea.