De pe net

Craciun Fericit, de la Kabea

Recidivez. Doar ce va povesteam in postarea precedenta de concursuri si participarea mea in ultimele momente. Acum am comis-o iar. Am ajuns sa ma culc la 3 dimineata, sa fiu treaza la 7 si tot sa nu imi ajunga timpul. Lasa ca ma odihnesc de sarbatori

Beatrice, de la Kabea, a avut o idee minunata: sa ne adunam la o sezatoare virtuala si sa lucram decoratiuni de craciun. Pe mine m-a luat gura pe dinainte si am apucat sa fac o promisiune pe care apoi mi-a fost imposibil sa o respect. Mii de scuze, Bea.

Am reusit sa fac, pe ultima suta de metri, un bradut simplu, din fetru umplut cu lana. Sper sa ii mai fac cativa frati pana de Craciun, sa nu stea singurel atarnat, dar nu mai imi fac planuri, ca nu stiu ce iese.

Asta e micul si prapaditul meu bradut, ma gandesc totusi ca i-ar trebui si niste nasturo-globulete.

IMG_20121213_204055

Si cum la sezatoare se spun povesti, iata o poveste veche si prafuita din tineretea mea.

Ne pregateam de Craciun si cel mai minunat lucru, ne pregateam de prima serbare de craciun a fiului meu la gradinita. Initial ar fi trebuit sa vina si sotul meu, dar cu vreo 2 zile inainte a trebuit sa plece in delegatie si odata cu el si gandul meu ca il voi avea fotografiat pe fiul nostru.

Pe vremea aceea noi aveam un aparat de fotografiat  rusesc, mare si  greoi, cu un obiectiv urias. Nu stiam sa umblu la el iar al meu nu a apucat sa imi faca instructajul. In disperare de cauza am apelat la tata, care a apelat la un prieten fotograf si care a binevoit sa ma primeasca in ucenicie timp de 2 ore. Mi-a explicat cum sa fixez distanta, cum sa calibrez blitzul, cum sa intind firele, cum sa prind cele mai bune unghiuri. Am iesit de la el plina de avant si tare increzatoare in talentul meu latent. Aveam un film de 36 pozitii de la Azomures si trebuia sa le dramuiesc bine.

A venit si ziua mult asteptata, si dupa ce mi-am costumat piticul si m-am asigurat ca sta alaturi de copii, pe scaunel, am inceput sa imi intind firele (am cerut permisiunea sa bag blitzul in priza) si apoi am asteptat inceperea serbarii.

Si dupa incepere, da-i si fotografiaza, si schimba pozitia, potriveste distanta, fa reglarile fine… ce mai, eram tare plina de mine si mandra de pustiul meu pe care il fotografiam si in timp ce recita si alaturi de colegi si langa mos…

La un moment dat, o mamica se apropie de mine si foarte suparata, imi spune :”Domnisoara, de ce fotografiati doar cativa copii? Fotografiati-i pe toti, daca tot ati venit!”

Pasamite, fetita ei statea in unghi opus fata de pustiul meu si de aceea nu o prinsesem in niciuna din poze.

M-am intors spre ea si am intrebat-o care e fetita ei, sa o fotografiez si pe ea  si apoi i-am explicat ca e normal sa imi fotografiez fiul, ca doar de aceea venisem cu aparatul. S-a uitat lung la mine, probabil sa se asigure ca nu rad de ea, apoi si-a cerut scuze zambind „Ma scuzati, dar cand v-am vazut cu atatea fire si cum reglati aparatul, am crezut ca sunteti fotograf profesionist”…

Cand imi aduc aminte de intamplarea aceea ma tot gandesc ca poate mi-am gresit cariera.

Anunțuri
Categorii: Concurs, De pe net, Decoratiuni, Diverse | 10 comentarii

Concurs „Clubul Magic”

Nu stiu de ce cand e vorba de concursuri particip abia in ultimele zile sau chiar ultimele ore.

Clubul magic a lansat acum vreo 2 saptamani o provocare pentru toti cei cu inima de copil sa realizeze o decoratiune pentru varful bradului. Intre o steluta si un ingeras eu am preferat ingerasul. Bietul cap e facut de cateva zile si a asteptat rabdator si restul corpului. Nu mi-a iesit chiar cum arata in imaginatia mea, aripioarele nu i se vad si nici poza (singura care a iesit relativ clara) nu ma ajuta prea mult.

Va prezint insa ingerasul meu, care insa mai are probabil nevoie si de o aura inainte de a se cocota in varf de brad

ingeras

Pentru realizarea lui nu aveti nevoie de multe materiale:

– putina umplutura pt perne sau vata, pt cap

– o bucatica de tricot alb sau alt material alb pe care il strangeti la spate (din el veti forma capul)

-cateva fire de tricotat, nu prea conteaza ce, in culori deschise, pe care le veti coase de cap, pt par

-o bucatica de material alb, taiat in forma de cerc, pt imbracamintea ingerasului

– partea de sus a unei sticle de apa de 1 l, care formeaza corpul ingerasului si e acoperita de materialul alb

-o bucatica de dantela alba pe care o asezati cum si unde vreti pe „imbracamintea” ingerasului

-ata  rosie, pt gura,

-ata albastra, pt ochi (puteti folosi si carioci sau pix si doar sa desenati ochii si gura

-putina sarma pe care o indoiti in forma de aripioare si deasupra careia intindeti un pic de dres alb. Prindeti apoi aripioarele la spate.

Daca insa faceti ca mine, cu parul prea bogat, aripioarele nu se vor mai vedea cum trebuie.

Acesta este deci ingerasul care va participa la concursul Cizmulita mosului , organizat de Clubul magic

Categorii: Concurs, De pe net, Decoratiuni, Diverse, Galerie (indisponibile) | 7 comentarii

Doris

Va povesteam acum vreo saptamana ca ma tenteaza papusile in stil Waldorf. Asta am facut ieri, mi-am creat papusa.  Cred ca era la fel de nerabdatoare sa „apara” pe cat am fost eu sa o cos. Bineinteles ca bucuria ei a tinut doar pana a intrat pe mainile Ioanei, care a aruncat-o in sus de vreo 10 ori, a prins-o doar de doua ori, a mangaiat-o, a trecut-o la nani, a invelit-o apoi a smucit-o de pe perna pe care o asezase si a zgaltait-o, a strans-o in brate… Grea zi pentru biata papusa…

Vad insa ca o iubeste mai mult decat pe celelalte, cu corpul tot textil umplut dar cu fata si extremitatile membrelor din plastic. Daca se loveste cu ea din greseala (cand o arunca si o prinde) nu o doare. Acum urmeaza sa ii fac si hainute, cu fermoare, nasturi, sireturi si eventual capse pentru ca mezina sa exerseze pe ele inchiderea si deschiderea lor.

Probabil ca titlul va mira… Ei bine, papusa se numeste Doris pentru ca reprezinta un inceput. In clasa a 5-a, la prima ora de engleza, profesoara de atunci ne-a pus nume englezesti, in ideea  ca probabil vom fi mai motivati sa invatam. Eu am devenit Doris… Doris de azi este proiectia inceputului de atunci.

Ideea v-am spus ca mi-a venit bantuind pe net. Plin de tutoriale, asa ca mi s-a parut floare la ureche. Nu a fost chiar asa. Vorbind cu o prietena pe fb despre ce tip de umplutura ar merge la papusi, s-a oferit sa imi trimita un pic din umplutura pe care o foloseste la perne. Face niste perne de gravide fantastice, cu umplutura non alergenica. Daca aveti vreo ruda, prietena, cunostinta  gravida, faceti-i cadou o asemenea perna sau doar indicati-i site-ul. O sa va multumeasca si pomeneasca mult timp dupa nasterea micutului. Si dupa nastere, perna poate fi folosita pentru alaptare sau pentru siguranta puiutului. Poate fi folosita si la joaca mai tarziu. Aici  gasiti site-ul ei.

In fine, dupa ore si ore de chin si taiat si cusut si ajustat (ca tiparele pe care mi le-am facut pentru membre si trunchi erau prea mari pt capul pe care il aveam) a aparut pe lume Doris. Am invatat insa din greseli, am mai multe idei acum, asa ca mai urmeaza. Ea e doar prima din serie si ca orice lucru initial pe care il fac, apartine mezinei.

Inca nu i-am facut haine, asa ca deocamdata poarta o hainuta din bebelusia Ioanei. Stateam aseara si ma gandeam cum a incaput pitica in bulinele alea…E incredibil cat de repede trece timpul.

Diseara o scoatem pe Doris in lume, sa cunoasca si prietenele de joaca ale fie-mii. Sper sa se descurce onorabil printre o gramada de manute (daca le lasa Ioana sa puna mana pe ea).

Si deci trebuie acum sa v-o arat si voua, ca doar pentru ea e postarea aceasta lunga.

A inceput deci cu un cap

Apoi cu hacuitul tricoului

Am ales si un ghem pentru par

Si in cele din urma a iesit asa

Doris are 50 de cm, de aceea ii vine atat de bine salopeta, si cred ca si urmatoarele vor avea aproximativ aceeasi dimensiune.

Categorii: De pe net, Galerie (indisponibile), Papusi, Pentru copii, printese | 3 comentarii

Fake and false

Daca este ceva ce ma enerveaza mai tare decat preluarea pozelor si adaugarea lor la albumul altcuiva, este preluarea lor si proclamarea dreptului asupra lor. Mi se pare una dintre cele mai mari minciuni, inselatorii, parsivitate, cum vreti sa ii spuneti ca eu nu am suficiente cuvinte, ca, preluand o fotografie, sa pretinzi ca e rezultatul muncii tale.

Nu sunt eu afectata, dar neobrazarea si seninatatea cu care pretinde ca ea le-a facut m-a enervat la culme! Despre ce e vorba? Uitati aici, mai ales comentariile!

Doar cateva, ca are mai multe in album

Deci acesta e furtul nr. 1

Si pagina originala de unde a fost preluata poza

Aici e furtul nr. 2

si bineinteles si fotografia originala

Aici e ultima fotografie de care va spun (dar mai sunt si altele in albumul ei)

Si acesta e originalul:

Categorii: De pe net, Diverse, Galerie (indisponibile) | Etichete: , , , , , , | 4 comentarii

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.